Artritele microcristaline

ARTRITELE MICROCRISTALINE
Larisa Rotaru, Elena Deseatnicova, Lealea Cheaburu
  1. Guta
  2. Condrocalcinoza
  3. Artropatia hidroxiapatitică
GUTA
Guta "“ este o afecțiune cronică determinată de alterarea metabolismului acidului uric și care se manifestă clinic, în primul rînd, prin artrită acută recidivantă și formarea nodulilor gutoși subcutanați (tofi) formați din acumulări de microcristale de monourat de natriu.

Epidemiologie
  1. Morbiditatea în rîndul populației generale "“ 0,5%, după vîrsta de 60 ani "“ aproximativ 2%
  2. ♂ - frecvent (condiții "“ după vîrsta de 40 ani, constituție hiperstenică, obezitate)
  3. ♀ - rar (condiții "“ mai frecvent după instalarea menopauzei)
  4. predispoziție familiară (de la tată la fiu)
Tabelul 29. Cauzele hiperuricemiei

  1. congenitală (gută primară) dereglarea metabolismului acidului uric "“ 90% pacienți, determinată de:

    • defect enzimatic la nivel tubular
    • defect al sistemelor enzimatice, ce participă în metabolismul purinelor
  1. dereglare dobîndită (gută secundară) "“ 10% din pacienți:

    • pe fundalul unei producții excesive de acid uric în caz de:
      • tumori maligne și afecțiuni mieloproliferative
      • tratament cu citostatice și de iradiere
      • anemii hemolitice și pernicioasă
      • policitemie
      • dereglări metabolice (obezitate, dislipoproteinemii, ↑trigliceridelor)
      • endocrinopatii (hipotireoză, hiperparatireoză, diabet zaharat)
      • psoriazis generalizat
      • sarcoidoză
  • pe fundalul deprimării renale tubulare a eliminării acidului uric în:
    • intoxicațiile cronice cu plumb, cupru
    • insuficiența renală cronică



Tabelul 30. Factori provocatori ai hiperuricemiei (acces tranzitoriu sau acut)

alimentație cu exces de purine (carne inclusiv de pasăre, pește gras, măruntaie) administrarea unor medicamente (diuretice tiazidice, citostatice)
abuz de alcool (în special "“ bere și vinuri roșii seci) stări patologice, asociate de acidoză sau hipercalcemie
pierdere ponderală rapidă → la hipoalbuminemie intervenții chirurgicale
deshidratare, expunere la t° înalte infecții acute
hemoragii masive suprasolicitări fizice considerabile
suprarăcirea organismului traume, stres






Tabelul 31. Clasificare

Etiopatogenetică:

  • primară
  • secundară
După evoluție clinică (ARA):

  • hiperuricemie asimptomatică
  • artrită acută gutoasă
  • gută tofacee
  • urolitiază și altă patologie renală asociată gutei
După mecanismul de acumulare a acidului uric:

  • tip metabolic
  • tip hipoexcretor
  • tip mixt
Evolutivă:

  • artrită gutoasă acută
  • artrită intermitentă
  • artrită cronică cu depozitarea paraarticulară a tofilor



Tabelul 32. Tablou clinic

Accesul acut de gută
  1. perioada prodromală (parestezii) "“ rar
  2. debut subit, de obicei "“ noaptea
  3. frecvent cu ↑ t° corpului pînă la 40oC
  4. instalarea rapidă a modificărilor inflamatorii locale articulare "“ articulație tumefiată cu hiperemie, tegumente lucioase, tensionate, cu to locală ↑
  5. durerea în articulația afectată "“ senzație de arsură, violentă, insuportabilă
  6. monoartrită>oligoartrită
  7. inițial este afectată art. metatarsofalangiană a halucelui
  8. la 20-40% din pacienți "“ articulația genunchiului, articulația gleznei, cotului, radiocarpiană "“ caracterul accesului - același
  9. regresie rapidă a artritei pe fundalul tratamentului cu Colhicină și AINS
  10. în perioada între accese - persoane sănătoase
Artropatie cronică
  1. se realizează pe fundalul acceselor repetate de gută
  2. intervalul dintre accese se reduce sau dispare
  3. noduli gutoși subcutanați (tofi "“ indolori, denși, configurații ovale, delimitați de țesuturile adiacente, de la 1 mm pînă la 3 cm, mai frecvent la nivelul pavilionului urechii)
  4. sindrom algic permanent
  5. limitări funcționale "“ contracturi de flexiune
  6. diformități ale labei piciorului - "picior gutos", a pumnilor "“ "mînă pseudoreumatoidă"
  7. accese trenante gutoase "“ "status gutos"
  8. afectare renală (accese de tubulopatie urică acută, urolitiaza, nefropatia uratică cronică )






Criteriile de clasificare a artritei gutoase acute
(S.L.Wallace et al., 1977)

A. Prezența cristalelor caracteristice de acid uric în lichidul sinovial

B. Prezența tofilor, ce conțin microcristale ale acidului uric (confirmate microscopic)

C. Prezența a 6 din următoarele 12 semne enumerate mai jos:

1. mai mult de 1 acces de artrită acută în anamneză 7. tumefiere asimetrică a unei articulații

8. tumefiere și dureri în articulația metatarsofalangiană I

9. suspecție de tofi gutoși

10. imagini chistice subcondrale fără eroziuni la examinarea radiologică
2. inflamație articulară care atinge apogeul într-o singură zi
3. monoartrită acută
4. hiperemie deasupra articulației afectate

5. afectare unilaterală a tarsului

6. afectare unilaterală a articulației metatarsofalangiene I
11. hiperuricemie
12. culturi negative pentru bacterii în lichidul sinovial


Exemple de diagnostic:

1. Gută primară, varianta metabolică, artrită acută gutoasă a articulației metatarsofalangiene I pe dreaptă, în acutizare, IFR I.

2. Gută secundară, variantă mixtă, artrită gutoasă cronică cu afectarea preferențială a articulații talocrurale și a coatelor, osteoartroză secundară, IFR II, tofi la nivelul pavilionului urechilor, nefropatie gutoasă (urolitiază, pielonefrită cronică), IRCr II A.

Pentru mai multă informație despre Diagnosticul pozitiv, Diferențial și Tratamentul Gutei consultați Compendiul de Reumatologie, 2009, sub redacția prof. univ., d.h.m. Liliana Groppa.