Boala Lyme
BOALA LYME
Elena Deseatnicova, Daniela Cepoi, Laura Vremiş
Elena Deseatnicova, Daniela Cepoi, Laura Vremiş
Maladia Lyme este o zoonoză transmisă de către căpuşe, provocată de spirochetele din specia Вurgdorferi. Maladia este cauzată de bacteria Borelia (Borrelia burgdorferi), vectorul căreia este căpuşa.
EPIDEMIOLOGIE
- Majoritatea cazurilor de boala Lyme sunt limitate în focarele teritoriale în SUA, Europa şi Asia. Tipurile de B. burgdorferi sunt transmise de către căpuşele Ixodes, de exemplu, Ixodes scapularis.
- La această maladie sunt sensibile toate persoanele indiferent de vârstă şi sex.
- Unui risc deosebit sunt supuşi oamenii, care se află în păduri, parcuri sau lucrătorii de câmp.
- Perioada latentă a maladiei Lyme variază de la 1 la 50 zile, în mediu fiind de 10-12 zile. După infectarea persoanei, B. burgdorferi se înmulţeşte în straturile dermei şi apoi se răspândeşte prin circulaţia sanguină în organele interne, ducând la manifestări extracutanate.
- La 70-80% de pacienţi cu maladia Lyme se dezvoltă un rash cutanat caracteristic, eritemul migrator, pe suprafaţa unde s-a alimentat căpuşa. Rash-ul, de obicei, apare pe parcursul câtorva zile – săptămâni după muşcătura de căpuşă (intervalul 3-30 zile).
- Semnul maladiei Lyme diseminate este apariţia focarelor multiple de eritem migrator. Ea apare aproximativ la 50 % din pacienţii cu forma precoce localizată a maladiei. Erupţiile secundare sunt similare celor primare, cu toate că ele sunt de dimensiuni mai mici şi pot apărea pe diferite părţi ale corpului.
- Febra, astenia, durerile musculare şi articulare însoţesc diseminarea infecţiei.
Manifestările clinice ale bolii Lyme într-o măsură semnificativă reflectă biologia B. burgdorferi, care se înmulţeşte subcutanat şi apoi prin circulaţia sanguină este diseminată către alte organe interne unde maladia poate fi diagnosticată. De obicei, semnele clinice ale diferitor stadii ale maladiei (precoce localizată, precoce diseminată sau tardivă) pot să interfereze
Stadiul I. Eritemul cronic migrator (precoce localizat,cu durata de câteva săptămâni)
- hiperemia maculei sau papulei în regiunea înţepăturii
- astenie
- febră
- frisoane
- dureri în regiunea occipitală
- mialgii
- artralgii
- limfadenopatii
- Eritemul migrator, frisoanele, febra, semnele intoxicaţiei generale sunt manifeste la 40-50% dintre persoanele infectate în decursul primei luni după înţepătura căpuşei.
- Este caracteristică evoluţia pseudogripală cu febră, frisoane, cefalee, astenie, fatigabilitate, mialgii şi artralgii difuze.
- Febra poate ajunge valori foarte înalte – până la 39-40ºC, acompaniată de frisoane – această stare poate dura timp de 10-12 zile. Uneori este prezentă greaţa, voma.
- Tusea seacă, rinoreea, xerostomia – sunt rar întâlnite.
- Implicarea inimii se înregistrează la 4 %-10 % din pacienţi şi, de obicei, se manifestă sub forma blocului atrioventricular de grad diferit.
- Simptomul principal al maladiei Lyme este eritemul migrator anular. Aproximativ la 20% pacienţi eritemul poate fi singura manifestare a primului stadiu al bolii. La început pe locul înţepăturii apare un eritem (pată hiperemiată de aceeaşi intensitate, care în decurs de câteva zile se dilată în toate direcţiile până la zeci de centimetri în diametru). Marginile sunt bine delimitate, roşii-aprinse, ascensionate deasupra pielii sănătoase. La o parte din pacienţi centrul eritemului devine mai palid şi capătă aspect de inel, apare un aspect cianotic. În regiunea maculei poate apărea pruritul, o durere nesemnificativă.
- În cazul tratamentului cu antibiotice hiperemia se menţine câteva zile; fără tratament – se menţine timp de 2 luni şi mai mult. După dispariţia ei este posibilă o pigmentare slabă cu descuamare furfuracee.
- eritem cronic migrator (dimensiunile erupţiilor sunt mai mici, comparativ cu faza acută şi sunt diseminate pe tot corpul)
- implicarea aparatului osteoarticular (artrită inflamatorie 10%), dureri migratoare în muşchi şi articulaţii, structurile periarticulare
- afectările cardiace: (mio- şi pericardita, blocurile atrio-ventriculare, cardiomegalia)
- afectările neurologice: (meningoencefalita, encefalopatia sau neuropatia periferică, paralezia perechii a VII-ea a nervilor craniocerebrali, encefalomielita)
- sunt posibile: cheratita, hepatita, necroza lienală sau a ţesuturilor subcutanate (panniculita), angina, bronşita, afectarea renală
Artritele în cadrul maladiei Lyme
- După evoluţie se aseamănă cu artrita reactivă.
- Sunt afectate preponderent articulaţiile mari (genunchii, scapulo-humerale, coatelor), mai rar cele mici (ale mâinilor, plantelor, temporo-mandibulare).
- Artritele apar deseori la 5-6 săptămâni sau mai târziu, însă pot să se dezvolte şi mai devreme, când sunt prezente eritemul şi sindromul de intoxicaţie generală.
Stadiul III. (Tardiv, durata de luni-ani)
- Evoluţia cronică a maladiei Lyme apare după 1-3 luni de la finisarea primelor două stadii (uneori peste 6-12 luni şi mai mult).
- Boala capătă un caracter recidivant de durată cu sindrom astenic, cefalee, excitabilitate marcată sau depresie, dereglări de somn, afectări ale diferitor organe şi sisteme.
- Manifestările cele mai frecvente sunt afectările articulare, ale sistemului nervos central şi pielii.
- Deseori evoluează cu afectarea a unei sau două articulaţii mari
- Acutizări frecvente
- Procesul inflamator se atenuează în perioada remisiunilor, dar nu dispare definitiv
Sistemul nervos central:
- Sunt caracteristice encefalomielita, neuropatia periferică, encefalopatia.
- Encefalomielita este caracteristică pentru ţările europene şi prezintă o afectare lent progresantă a substanţei albe din SNC.
- Neuropatia periferică – tranzitorie, parestezii de tip de ciorapi, scăderea senzaţiei de vibraţie, mononeurita multiplex.
- Encefalopatia – se dezvoltă o dereglare moderată a cogniţiei şi memoriei.
Pentru mai multă informaţie despre Diagnosticul pozitiv, Diferenţial şi Tratamentul Bolii Lyme consultaţi Compendiul de Reumatologie, 2009, sub redacţia prof. univ., d.h.m. Liliana Groppa.